Am dat de acest roman pe un blog al unui necunoscut. M-a atras tare titlul si am dat un bine-cunoscut search pe atotştiutorul Google. Iată ce am găsit şi ce m-a făcut să-mi doresc din ce în ce mai intens să treacă noaptea asta mai repede să ma pot înfiinţa mâine la bibliotecă să-mi fac plinul cu ceva bun de lecturat pentru următoarele insomnii ce se anunţă.
"Ea îmi scrie mereu, dar eu nu-i răspund. Nu i-am răspuns niciodată. Nu pot. Ultima dată m-a ameninţat : „Dacă nu-mi scrii, nu mai aştepta poşta". Şi se va ţine de cuvînt. Ştiu, presimt. Dar nu pot ; mi-e imposibil să scriu o scrisoare de dragoste. Ei însă nu-i pot explica asta. Nu vreau să cunoască motivul. Şi nici nu m-ar înţelege. Nimeni nu mă poate înţelege. Mie însumi îmi vine greu să mă înţeleg, să-mi explic cum, odată cu scurgerea anilor, în loc să se şteargă, să-şi piardă conturul, imaginea halucinantă a scrisorilor de dragoste spînzurate devine tot mai vie ; le văd zbătîndu-se în vînt, paralizîndu-mi şi mîna şi gîndul şi sufletul ori de cîte ori m-aşez să-i scriu.
Au trecut cinci ani. Da, chiar acum, în aprilie, se împlinesc cinci ani, de cînd, tropotind peste gardul de sîrmă ghimpată dărîmat, urlam cît mă ţineau puterile : sînt liber... liiibeeer... Am alergat în neştire prin pădurea care înconjura lagărul şi nu m-am oprit pînă am ieşit din ea. Cînd am zărit prima aşezare omenească, m-am trîntit la pămînt, frînt de oboseală, dar rîzînd şi strigînd fericit : sînt liber... liiibeeer... Am stat aşa, privind spre cer, aproape o oră, pînă am prins noi puteri, apoi am pornit încet, cu paşi egali, spre casele ce se înşirau la orizont.
Însă în noaptea aceea şi, mai ales, în zilele care au urmat, mi-am dat seama că zadarnic fugisem de lagăr din prima clipă a eliberării şi zadarnic voi continua să fug de el toată viaţa, de amintirea lui nu voi scăpa. M-am hotărat acele prime zile şi nopţi de după eliberare, să lupt cu mine însumi pentru a mă elibera de obsesia amintirilor, de coşmaruri. Mă autoconvingeam : cu
voinţa ..."
Aştept să o diger în tihnă ş-apoi să o pot relata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Zi şi tu ceva! :)