Noapte bună, copii ! - Radu Pavel Gheo

Cuvintele autorului 

Ce loc mai frumos să citeşti această carte decât în tren, în drum spre Iaşi! Deşi îmi propusesem demult să o citesc n-am avut curaj să mă apropii de cele peste 400 de pagini. Aşa că m-am hotărât să o păstez pentru călătoria cu trenul de la Tg-Jiu la Iaşi. Şi iată ce mi-am notat pe parcursul lecturii :
- Îmi place felul jucăuş şi deschis în care povestitorul îşi face meseria  transformând cititorul într-un ascultător pasionat de cuvintele alese cu care îl îmbie.
- "Acea noapte de 4 spre 5 mai a însemnat pentru Marius ultima noapte a copilăriei." Momentul dur al căderii din cuibul părintesc nu se uită. Pentru fiecare dintre noi a însemnat acelaşi lucru deşi a luat diferite forme (prima fugă de acasă, prima mâncare gătită pe plită într-o garsonieră studenţească, primul salariu etc.), sunt doar sentinţe personalizate.
- Îmi plac legăturile întortocheate care se apropie de realitate. Îmi place să ghicesc ce se va întâmpla mai departe, cine se va întâlnii cu cine.
- M-a emoţionat fragmentul în care Marius o invită pe Cristina la dans, "ca pe vremuri".
-Revoltă, duioşie, simpatie, milă, dezgust,curiozitate, tot ce am simţit în celelalte cărţi ale lui R.P.G, toate senzatiile şi sentimentele s-au adunat de zece ori mai intens aici.
- Cred cu tărie că R.P.G a fost atins de inspiraţie când scris un roman atât de complex, care deşi se apropie de 500 de pagini reprezintă o lectură exemplară. Din punctul meu de vedere este "Noapte bună, copii!" un roman fără cusur. Personajele sunt bine conturate, există acţiune, dramatism , umor şi bineînţeles legături cum nu am mai văzut în niciun roman dintre cele pe care le-am citit până acuma. Aş risca să spun că merită să fie ecranizat, deşi probabil şi-ar pierde puţin din strălucirea pe care i-o dă imaginaţia fiecărui cititor.
O carte cu substanţă, un păun literar.


Cuvânt nou : 


REÁVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt

Lectură nouă.

" - Viaţa e o povară, îmi spune ea, o hipioată întârziată, după ce dă pe gât al cincilea pahar de votcă. Aş vrea să mor, să mă sting ca o floare de primăvară aruncată pa caldarâmul rece al nefericirii, să fiu un exemplu al neputinţei de a răzbate în lumea asta crudă şi lipsită de înţelesuri. Da, suspină, da, aş vrea să mor, ca să fiu un prototip al deprimării."

Lucian Dan Teodorovici- Cu puţin timp înaintea coborîrii extratereştrilor printre noi.

Hai la citit!:)

Garsonieră în centru- Antoaneta Zaharia

Am fost foarte surinsă când am citit că autoarea este actriţă la teatrul Odeon. M-am gândit c-am pus mâna pe-o carte bună bună.

Şi da, aşteptările mele n-au fost dezamăgite!

În primă etapă, este tare dureroasă la lecturat. Dacă nu eşti obişnuit cu propoziţii luuuungi, fără semne de punctuaţie, cu dialog fără ghilimele sau linii de dialog, mintea-ţi va fi făcută praf cu repeziciune şi vei arunca volumul cât colo.

N-am renunţat nicioadată la o lectură şi poate tocmai de aceea m-am gândit ă merg mai departe. Bine am făcut!

Trecând şi printr-o perioadă de izolare, dedicaţia de la începutul cărţii ("Prietenilor mei") m-a pus forţat într-un colţ, pe gânduri.

Uite câteva citate, ca să vă puteţi face o idee. :)

"Sunt mică şi stau în cur pe vad pe o movilă de leuştean uscat. Ciorile fură nuci şi le smulg din cioc în aer, grădina e pilnă de verdeaţă cu viaţă, doar foşnet de toamnă în uscăciune. Sunt transparentă şi poroasă şi se citeşte din mine, cuvintele simt nevoia să iasă si să se exprime într-o nevoie dureroasă de a exista. Când va fi mai uşor de respirat aerul fără tutun? Când va fi fiecare pas mai uşor de făcut fără gânduri, doar aici, acum? Încep să mă încetinesc, simt în mine un surâs amar, o melancolie care se alimentează din ea, sunt o babă pitică şi o fetiţă în cur pe răzor pe o movilă de leuştean uscat. O lume pervertită şi hibridă, canceroasă, cu excrescenţe mutante în care realitatea e ruptă de substanţă şi nu mai înseamnă nimic."

"Nimic de învăţat din dragoste, vorbe care vin din cu totul altă direcţie, vorbe pe care le aştepţi de mult, vorbe care îţi pierd sufletul şi el ştie, vorbe pe care le aştepţi şi pe care vrei să le mai asculţi cu toată pierderea ta, vorbe care vin prea târziu, când sufletul s-a liniştit, vorbe care vin prea târziu, când sufletul e rece, indiferent ca o pisică, vorbe care te fac să cumperi din supermarket, cu pungi, brânză de vaci, stafide, esenţă de lămâie, pentru clătite…"

"O lume pe care mi-o smulg cu mâinile din cap şi o arunc moartă, pulsândă încă şi cu voinţă, o lume a stresului, a alienării şi a cuvintelor neterminate şi a şuvoaielor de cuvinte ca un suc de mere fără mere, verde ca guşterii, anormală, nenaturală şi crescută fără rădăcină, lume licheni, lume parazită ce se hrăneşte ca vampirii, buba în cuvinte ce se cheamă batjocură, privire urâtă şi rea care te încarcă cu desagii fără să te cunoască. În miros de tămâie mă curăţ şi-n miros de frunze arse, în foşnet de ţelină verde şi în vocile părinţilor mei şi-n lătratul câinelui meu pe care ajunsesem să-l urăsc în zahărul roşu din sfecla de zahăr de sub pielea crăpată, grasă, ca un picior de purcel înfipt în pământ, mă înalţ, mă regenerez, mă oţelesc, mă limpezesc în numele prietenilor mei şi al Tatălui vă fut pe toţi din zâmbetul bunicii mele."

Hai la citit! :)

Tot 69. Tot Ionuţ Chiva.

Cum Silvia mi-e departe acum, m-am gândit s-o aduc mai aproape şi să citesc o carte la recomandarea indirectă a ei.

Când ţi se trimite mesaj şi ţi se spune "E dureroasă bă. Iţi împrăştie creierii pe pereţi şi apoi te pune să-i mănânci cu lingurinţa", ţi se aprind farurile bine, trust me :).

Nu vreau să mă pronunţ în ceea ce priveşte conţinutul acestui mic "roman", îndraznesc doar să înşir câteva rânduri scrise după ce-am lăsat cartea din mână.

Sper să fie un punct de vedere bunuţ.

"Vară afară şi soba dogoreşte înăuntru.

Oglindă, veceu şi-o cadă plină ochi cu apă şi sânge.

“- Ţi-a venit ciclu, fă?”

“-Nu, bă, mi-am tăiat o venă..”

Se înfăşoară-n nişte zdrenţe şi se duce. În gară. Ia un braţ de ziare şi urcă în personal.

“-Unde dracu duce măgăoaia asta?”

“-La dracu.” , îi răspunde o babă crispată care-şi îndeasă hârtie igienică roz în sutien şi-şi ţuguieşte ostentativ buzele.

“-Tanti, vezi că-i un boşorog simpatic pe lumea ailaltă şi zice că te aşteaptă!”. Iar baba se ridică grăbită şi iese din compartiment.

Eh, acu-i acu. A plecat să aibă ta-su motiv să se mute în Spania.

Fătuca-i studentă. Cu stângu-n dreptu’. O mai prinde câte unu pe scările universităţii şi-o trage de mână pân-la cafenea. Cerşeşte zâmbete, fata. D-aia-i săracă de moare.

Ieşea c-un rapper până de curând. Tipul n-a înţeles-o şi s-a sinucis.

“-Du-te, tată!”.

Naşu’ trece prin compartiment şi-o zăreşte. “-N-ai bilet, fă? D-aia sprijini braţu’ ăla de ziare?”.

“-Dă-mi un zâmbet şi promit să cobor la prima!”

“-Îţi dau o cafea, fă, şi te dai jos acum.” "

Hai la citit. :)

Ideas worth spreading

Am folosit în titlu sloganul ce apare în genericul fiecăruia dintre următoarele clipuri. Ce sunt aceste clipuri ?
Ei bine, materializarea unor minţi deschise spre inovaţie.
Am descoperit aceste scurte conferinţe sau întrevederi datorite unei doamne profesoare din liceul meu.
Ideile dezbătute, explicate, sau pur şi simplu menţionate se potrivesc ca o mânuşă gândurilor şi frământărilor mele din ultima vreme. Am hotărât să le postez aici, deşi nu par a avea o legătură directă cu subiectul acestui blog, deoarece pentru mine descoperirea creativităţii, dezvoltarea sinelui creator se referă şi la arta de a scrie. Sunt convinsă că veţi aprecia cele 40 de minute consumate din viaţa dvs. pentru că veţi descoperii principii noi, valabile la orice vârstă, care vă pot ajuta să vă schimbaţi percepţia despre sistemului educaţional favorabil dezvoltării şi împlinirii astfel că vi se va deschide o nouă viziune asupra realităţii.

Enjoy ! (I know I had.)

Fiecare clip are la baza ferestrei o lista cu subtitrari in diferite limbi

Ken Robinson says schools kill creativity | Video on TED.com

Sir Ken Robinson: Bring on the learning revolution! | Video on TED.com

69 - Ionuţ Chiva

69

Povestea unei adolescenţe marcante, plină de decizii şi compromisuri.
Un tânăr, o existenţă sumbră şi în acelaşi timp înduioşătoare, aproape impersonală dacă nu ar avea un nume şi un spaţiu de desfăşurare, primind la fiecare lectura chipul cititorului.
Un roman pe care l-aş putea alătura , fără să fac vreo gafă (sper) , cărţilor (atât de dragi mie)  Travesti- Mircea Cărtărescu şi Vitali - Adrian Sângeorzan.


Citate :
"Să laşi dracu' prostiile alea cu deschisul ochilor pe dinăuntru pentru că dacă îţi priveşti prea mult dracii  or să te bage şi ei în seamă pe tine."
"Trebuia să recunosc că eram gol de orice gând sau emoţie, dacă era să mă supere ceva mai degrabă mai degrabă mă supăra faptul că nu mai aveam ţigări."

Poftă mare la citit !

Joc de umbre- Kevin Guilfoile

"Îţi recomand asta dacă ştii că eşti în stare s-o duci.", mi-a spus făptura în plimbarea noastră printre rafturi. Hm, asta-mi sună a provocare!

M-am apucat de ea şi nu mi-am lăsat nopţile dormite până n-am dus-o la capăt.

Ideea este cu blocaje de minţi, iar finalul îţi împrăştie orice urmă de imaginaţie.

Pe spatele cărţii se precizează ca Justin Finn este ca orice alt copil. În regulă. O credem şi pe asta. Doar că vom uita pe parcurs normalitatea în care ar vrea el să fie învelit.

Dau o bere celui care nu va rămâne cel puţin şocat în urma lecturării acestui roman. :)

Hai la citit.

pentru că promovăm literatura şi tinerii : Concursul de eseuri "Iordan Chimet"

Clubul Kiwanis Bucuresti organizeazå cea de-a zecea editie a concursului anual de eseuri pentru elevii de liceu "Iordan Chimet". Tema concursului este „Eu, în 2021”. Textele de maximum cinci pagini dactilografiate vor fi trimise in doua exemplare, prin postå, pânå la data de 15 mai, pe adresa Casu¡a postalå 12, Oficiul postal 2, Bucuresti.

Primii clasatI vor fi premiati cu vacante de sapte-zece zile în Franta, unde vor fi gåzduitI de membri ai cluburilor Kiwanis sau la San Diego, California, ca invitati ai Diviziei Kiwanis 37 (California-Nevada-Hawai).  Se vor scorda de asemenea  men¡tuni înso¡ite de pachete de cårti. Juriul concursului este alcåtuit din criticii Daniel Cristea Enache, C. Stånescu si Al. Sahighian.

În speranţa că am ajutat la răspândirea informaţiei despre acest concurs, spor la scris ! 

(sursa acestui articol aici ) 

Something new in the way.

Scurt :)

Ce? Târg de carte.

Când?15, 16, 17 aprilie 2011.

Unde? AFI Palace Cotroceni.

Pentru mai multe detalii, click pe http://book-land.ro/.

Revenire spectaculoasă.

După o lungă perioadă de letargie online, m-am decis (sau mai bine zis am cedat presiunii pe care o exercita asupra mea o anumită FIINŢĂ) să mai pun osul la treabă.

N-am stat însă chiar degeaba în toată izolarea mea forţată.

Am citit "Sunt o babă comunistă" a lui Dan Lungu, "Ghidul nesimţitului" al lui Radu Paraschivescu şi "Autoportret într-o oglindă spartă" al lui Octavian Paler.

Despre Ghid n-aş avea foarte multe de spus, pentru că stilul autorului de a scrie e uşor deplasat. Sunt multe cuvinte care nu-şi au rostul. Mi-a plăcut totuşi pentru că am avut ocazia să "cunosc" şi alte categorii de nesimţiţi, iar acum sper să fiu în măsură să-i ocolesc cu brio. Este absolut imposibil să nu te "loveşti" de unul dintre cazurile relatate între paginile acestei cărţi în viaţa de zi cu zi. Trebuie doar să te înarmezi cu răbdare. :)

Baba cea comunistă m-a făcut să-mi doresc să-i fac cunoştinţă cu bunica. Nu, bunica nu este o comunistă, deşi a prins în floare regimul. Este o carte de proză scurtă, de asemenea fiind scurtă şi la obiect, fără cuvinte "deştepte", putând fi pe înţelesul tuturor. Practic m-am îndrăgostit de stilul lui Dan Lungu de a-şi întinde ideile pe o buctă de hârtie. Recomand lecturarea cât mai rapidă a acestei "broşuri" despre comunismul simţit de bâtrâna doamnă.

Cât despre cartea lui Octavian Paler, ţin să precizez că este prima din cele multe ale autorului care mi-a picat sub ochi. Cu singuranţă nu va rămâne ultima!!

Când mi s-a spus că este un fel de jurnal al autorului, am fost uşor dezamăgită, gândindu-mă la o lungă istorie a tuturor lucrurilor neimportante pe care le-a realizat acesta. Dar cum pofta vine mâncând, uite aşa mi s-a deschis şi mie apetitul pentru Paler.

Cu mâna pe carte vă spun: Citiţi fraţilor ori de câte ori aveţi vreme!