O pauză scurtă

Ne vom lua câteva zile pentru noi deoarece autorii acestui blog participă la Festivalul Naţional de Teatru pentru Elevi. Vă mulţumim pentru înţelegere.

Rază.

M-am retras din activitate o vreme, dar nu-s aici pentru a-mi scuza deconectarea mult aşteptată.

Am găsit o rază de lumină în raftul cu noutăţi al bibliotecii din oraşul meu.

O aşteptam de mult (atât raza, cât şi cartea).

Uite ce-am cules până acum dintre filele "domniei sale" :

"Mi-e rău şi mă simt uşor."

"Trebuie să scriu ca să mă conving de ce se întâmpla, asta şi făceam."

"Prezenţa lui m-a calmat. M-am aciuit lângă el ca un animal. Care se aciuează pe lângă un alt animal, cald şi portector.. Din nou fantasma mea să fiu protejată, care mă demoraliza de fapt."

"Mă bucur pentru că n-am băut prea mult şi tot ce am spus astăzi, simt că îmi asum."

M-a uimit foarte tare faptul că, deşi autoarea este născută la Schwartz, are din partea mamei bunicul român, provenind din sudul României.

Hai la citit! :)

Jar - Liviu Rebreanu

"..subt abajurul trandafiriu speranţele şi planurile pluteau şi se legănau ca nişte fiinţe imateriale"
"Cuvintele roze se înălţau şi ţeseau mereu pânza fermecată care învăluia toată încăperea într-o fâlfâire de vise şi taine"
"..cu un zâmbet care-i stătea ca o haină de împrumut "




Opinie de cititor :
Mi l-am imaginat întotdeauna pe Rebreanu ca pe un justiţiar corect şi neiertător , un creator al lumii drepte şi cu pedepse pe măsură, iar în Jar m-a uimit descoperindu-i partea sensibilă şi îndrăgostită care a devenit pe alocuri tragică şi copleşitoare.
Stilul lui Rebreanu din acestă carte îmi aminteşte de schiţele lui Caragiale mai ales datorită vocabularului şi tipurilor comportamentale folosite de acesta.
Am urât-o pe Liana pentru slăbiciunea ei, am admirat-o de asemenea pentru inteligenţa ei , dar in final am compătimit-o ca pe un copil naiv  aruncat prea devreme în vâltorile iubirii.

Fragmente dintr-un carnet găsit - Mihail Sebastian

"Ploaia mă pătrundea ca pe o scândură putredă."
"Eu n-am avut crize sufleteşti. Am avut numai anotimpuri."
"Nu cer nimănui să fie bun sau rău, frumos sau urât, canalie sau înger. Îi cer numai să fie ceva care să nu existe decât o singură dată. "
"N-am făcut niciodată nimic fără lipsuri, fără corectări, fără sentimentul de a trăi în provizoriu."


Opinie de cititor:
Dacă aş rugată să fac o descriere acestui "caiet" aş spune că este veşnic. Fără început şi sfârşit sau care începe undeva şi se termină niciunde. Actual deşi nu i se ştie vârsta.


În prezent aştept ca  Jurnalului autorului, să fie returnat la bibliotecă.

Circul din faţa casei - Adrian Sângeorzan

După ce m-a  fermecat cu Vitali , am căutat, după cum mi-e obiceiul , alte cărţi de acelaşi autor la bibliotecă.


Opinie de cititor :
Tocmai am terminat-o de citit si mi-a plăcut enorm. Ultimele capitole le-am trăit, nu le-am citit.
O paletă de întâmplări ce te ţin legat şi dependent , presărate cu metafore şi adevăruri general valabile, fac din această carte un roman al maturizării, al experienţei. Nu numai personajul principal este într-o schimbare ci şi cititorul devine un veşnic adolescent în care sunt rearanjate permanent valori şi ambiţii.


Trec la Între două lumi de acelaşi autor. Stay tuned !

Gemenii - Mircea Cărtărecu

(Acest pasaj este din jurnalul meu  - 15 martie 2009 - )




În „Gemenii” sunt prezente diferite teme :dragostea – obsesie, nebunia, izolarea şi moartea .
În începutul cărţii, Andrei , personajul principal, este un copil sociabil şi se înţelege bine cu Marcela . O fată murdară, care umbla mai mult dezbrăcată şi alături de care s-a explorat pentru prima dată . Crescând, ajuns într-o tabără , sentimentele sale pentru sexul feminin se schimbă radical şi începe să îi dispreţuiască pe cei care aveau legături cu fetele. Devine rivalul lui Traian , un băiat mai ciudăţel cu un vocabular de „om mare”, creându-şi reciproc probleme. Andrei sfârşeşte prin a se îndrăgosti de prietena lui Traian, Livia. Motivul taberei , în care se petrece tranziţia în spiritul copilului, apare şi în „Travesti” , si acolo Cărtărescu îşi trece personajul prin „tabăra de tranziţie”.
Andrei devine în continuare paranoic şi se retrage în sine izolându-se , citind şi scriind un jurnal.În şcoala generală se îndrăgosteşte de Lili, cea mai dezvoltată dintre fete, o fată frumoasă , nu prea deşteaptă , dar care nu „neglija şcoala”. O găseşte fascinantă de naturală  în timpul unei ore de biologie, scoasă la lecţie împreună cu încă doi băieţi, la lecţia despre reproducerea la om, este singura care are curajul sa spună lecţia fără timiditate , sigură pe ceea ce spune.
Observând tipul de fete alese de Andrei, observ că tinde spre neobişnuit , respingând cu toată fiinţa sa, banalul.
Astfel încât în liceu se îndrăgosteşte de Gina . Fata cea mai vorbăreaţă şi cea mai dezinvoltă , cea mai invidiată , o pasionată de poezie  care era atrasă la rândul ei de Andrei.
Cei doi trăiesc o poveste de dragoste ce poate fi numită oricum, numai obişnuită nu. Finalul m-a lăsat fără cuvinte şi fără răsuflare. Jos pălăria în faţa lui Mircea Cărtărescu.
Am uitat să menţionez că în timp ce sorbeam cu nerăbdare ultimele 20 de pagini, una dintre colegele mele a pornit o melodie pe telefon.
Nu ar fi fost o problemă , căci şi eu obişnuiesc să ascult muzică des , însă melodia era , din păcate , o manea. Cărtărescu citit pe manele. Am ales să mă abţin, înghiţind cu greu cuvintele ce simţeam cum  îmi sufocau pieptul , înnodându-se în stomac. Am încercat să mă cufund în sunetul literelor şi în imaginile ce mi se formau pe retina creând o realitate paralelă cu cea în care mă aflam .

Transfer

Transfer blog personal - Bookclub (texte postate despre carte)


Hai să ne mai amuzăm un pic !

O carte pe care taaaaare aş vrea să citesc pentru simpla curiozitate de a vedea ce le mai trece oamenilor prin cap :

Au furnicile sfincter? - Si alte 101 intrebari la fel de ridicole (Humanitas)

Descriere carte:

• Sumar:Unde se afla centrul geometric al nicaieriului? Cum miroase un caine fara nas? (Evident, oribil.) Ce-a fost mai intai, omleta sau ochiurile? Care este sinonimul cuvantului „sinonim“? Cum ar fi daca n-ar exista intrebari ipotetice? De ce nu exista mancare de pisici cu aroma de soarece? Cum se face ca exista o singura Comisie pentru Monopol? De ce sunt casele construite afara? Au avut Adam si Eva o relatie incestuoasa? De ce nu intra oile la apa cand ploua?
  Cand e altoita pe umor, curiozitatea lasa urme apasate. Jon Butler si Bruno Vincent inventeaza o revista, Batranul pisicher, pentru a pune la cale o posta a redactiei cu totul aparte.
  Ea scoate la iveala absurdul cotidian, parand oglinda unei lumi cu mintea pe moate. Si ca in orice oda inchinata tembelismului, imaginatia e ajutata s-o ia razna, iar spiritul de observatie se transforma din calitate in bumerang.
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  

Tovarăşe de drum - coord. Dan Lungu şi Radu Pavel Gheo

Spre uimirea mea, din întâmplare, am găsit această carte (pe care îmi doresc să o citesc de ceva vreme) la biblioteca din oraşul meu. Ascunsă bine sau cel puţin aşezată în rafturile joase am observat-o cu greu şi nu îmi venea să cred că e acolo.

 E o carte relativ nouă şi foarte nouă dacă e să mă raportez la întârzierea cu care ajung cărţile la biblioteca de la care mă aprovizionez. 

Bineînţeles că am citit-o cu sufletul la gură. Recunosc că am fost un pic reticentă la începutul cărţii, am sperat că povestirile nu sunt toate lungite şi hiper-explicate cu clişeele de rigoare. Nu a fost aşa. Odată intrată sub cupola "protectoare" a comunismului, întâmplările au început să curgă , ca spuse de o singură gură, pe mai multe voci. 

La fel ca în romanul omonim a lui Alexandre Jardin, fiecare femeie este un roman,  pot spune că am simţit unicitatea fiecărei povestiri uitând uneori că mă aflu în faţa unor mărturii, nu a unei imaginaţii creatoare. Femeile au dat dovadă de ingeniozitate, de curaj şi forţă bărbătescă reuşind să străbată câmpul minat în care trăiau, cu "răni" minore. Emoţionante, amuzante  pline de suspans, fiecare din cele 17 povestiri demonstreză că viaţa nu numai că bate filmul , dar bate şi literatura. 

FUCK THE COOL Spune-mi o poveste - Costi Rogozanu

Nu sunt prea multe de spus despre această carte. O pot încadra într-un fel de literatură de consum care poate fi citită cu spor, nu te plictiseşte şi te amuză într-un fel ciudat. E o realitate uşor abrutizată care îmbrăţisează "păcatele" de la iubiri distrugătoare, la alcool, droguri, filosofii şi descrieri detaliate ale plăcerilor carnale. O carte simplă, uşoară, pe alocuri uşuratică, dar care nu poate dezamăgi pentru că nu este acoperită cu niciun strat de prefăcătorie.
M-a impresionat adâncimea în care se afundă autorul în povestirea : Rondul de noapte. Este o relaţie idealizată între trei tineri , cu speranţele lor, cu tragediile lor şi naturaleţea oamenilor obişnuiţi.
"Am vrut să scriu o proză cu acţiunea în viitor, ceva gen jurnalul unei fetiţe de 12 ani, un amestec de imagerie infantilă cu experienţe sexuale complicate, privite cu cei mai naturali ochi". Cea mai bună descriere este tot a autorului.






Citate:


Credeam că ţine de adolescenţă,dar acel sevraj este viaţa normală, tristă şi adevărată, la care mă întorc periodic. De fapt, adolescenţa e urîtă de toţi, pentru că e virusul absolut, fără vaccin posibil. De fapt, aia e normalitatea căreia i se supun orice fatalităţi: biologice, divine. De-aia e plină lumea de penibil, de copii bătrâni, de bătrâni copii, de cinici care vînd sau îşi vînd vieţile. Pentru că avem în spate un fundal constant, indestructibil, de care tot fugim, găsim soluţii să scăpăm, dar care e acolo, fără urmă de îndoială şi fără să facă parte din noi. Ne apare cu toată forţa cînd ne trezim fără iubiţi, fără bani, fără încredere, fără un picior în Marsilia, fără.