duminică, 16 octombrie 2011

Scândurica. Dan Miron.


Lucrurile bune vin când te aştepţi mai puţin. Exact aşa mi s-a întâmplat cu această nouă "gură de aer". Tovarăşa mea de lecturi, Silv, mi-a deschis apetitul de a ne face o bucurie, un braţ de cărţi care să ne încălzească toamna ce urma să vină. Am aşteptat cu sufletul la gură după ele şi nu mică mi-a fost mirarea când am început să răsfoiesc una dintre "micuţe".
despre "Scândurica" este vorba.

Incipitul nu este neapărat în forţă, dar este destul de bine structurat încât să-ţi menţină pofta de lectură şi să te rupă de toate celelalte.

Cristiana, majora din zilele noastre, având probleme normale cu care se poate confrunta un adolescent, trece printr-o etapă de iniţiere, care în final are un impact dur asupra ei, asupra personalităţii acesteia.
Ideea de bildungsroman a acestei cărţi m-a provocat să parcurg alături de Scândurica toate etapele prin care încearcă să devină CEVA.

finalul are o întorsătură neaşteptată, Scândurica ajungând "o artistă", aşa cum probabil şi-ar fi dorit.

recomand citirea acestei cărţi în compania unui butoi de cafea, un kilogram de ciocolată şi perini multe de susţinere a gâtului, pentru că în momentul lecturării primului rând, este imposibilă oprirea.

Deci, hai la citit! :)

duminică, 9 octombrie 2011

Numele mierlei - Radu Pavel Gheo

Pe scurt, încă o dorință împlinită.
 Am găsit o carte a lui R.P.G pe care am putut să mi-o permit și pe care am savurat-o cu plăcere.
Ca să răspund uneia dintre întrebările ascunse prin texte : Da, există scriitori români și eu împreună cu celelalte cititoare de pe acest blog îi redescoperim la fiecare lectură.
”Numele mierlei” mi-a adus oarecum aminte de primele lecturi din R.P.G (”Românii e deștepți” sau Adio, adio patria mea, cu î din i..), dar mi-a părut o exagerare (sau nu?!) a obiceiurilor pur românești care aduce un plus de umor fiecărei povestioare. Textele sunt grupate în cinci părți și ajută cititorul să observe legătura dintre ele.
O lectură spumoasă , care curge repede datorită simplității cu care e scrisă și atinge punctele ”forte” ale mondenității, politicii și altor categorii vizate.
Numai bună pentru după-amiezi ploioase, servită cu un ceai (sau o ciocolată fierbinte ) dar și pentru orele în care profesorii nu se obosesc să vină la clasă.
Dintre toate povestioarele am câteva preferate :
- Din jurnalul unui diplomat de carieră (pentru ingeniozitate)
- Mitocănia salvează România (pentru că am cunoscut oameni care gândesc așa)
-Pregătiri de nuntă (pentru că... mă regăsesc într-unul dintre personaje, n-am să spun care)

 La citit, înainte !

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Dilăr pentru o zi - Andrei Ruse (în interpretarea mea)

La așa carte , așa recenzie - Recenzia prin sms:  S și A.a


S: băi tocmai am citit capitolu ăla colții, cu shaorma, carne, Madagascar.M-am spart la final :))))))
-am înțeles. - ce-ai înțeles? - că-mi iau shaorma și o mănânc dincolo. Genial.
A.a: daaaa, dar stai așa că asta nu-i nimic :)) prepare yourself :d
S: Bă lasă-mă că m-am cam plictisit la tripurile lui, unu două mai faine.Prea lungi.Și acuma faza asta m-a dezmorțit. funny rău. Ca un banc sec.
A.a: Mie mi-au plăcut tare tripurile. Să vezi când intri in capitolul cu șarpele :d nu mai zic. gata
S: Nu mai zice. Tu ce-nvârți?
A.a:Am găsit un kinder stingher prin frigider și îi țin companie. :d
S: :)))) te-ai tripat :))))
A.a : Nu. N-am fumat decât un MB :))))


Am ales o variantă mai originală de a vorbii despre ”Dilăr..” în speranța că voi scutura ceva creiere de praf. Probabil va fi mai interesant de citit decât o recenzie ca la carte. Restul detaliilor despre ”poveste” le găsiți oriunde pe net.
Poftă la citit ! 


P.S : în onoarea acestei cărți am revenit la o veche pasiune. nu, nu e cea la care probabil vă gândiți: e BoB Marley (Get up , stand up)