M-a impresionat adâncimea în care se afundă autorul în povestirea : Rondul de noapte. Este o relaţie idealizată între trei tineri , cu speranţele lor, cu tragediile lor şi naturaleţea oamenilor obişnuiţi.
"Am vrut să scriu o proză cu acţiunea în viitor, ceva gen jurnalul unei fetiţe de 12 ani, un amestec de imagerie infantilă cu experienţe sexuale complicate, privite cu cei mai naturali ochi". Cea mai bună descriere este tot a autorului.
Citate:
Credeam că ţine de adolescenţă,dar acel sevraj este viaţa normală, tristă şi adevărată, la care mă întorc periodic. De fapt, adolescenţa e urîtă de toţi, pentru că e virusul absolut, fără vaccin posibil. De fapt, aia e normalitatea căreia i se supun orice fatalităţi: biologice, divine. De-aia e plină lumea de penibil, de copii bătrâni, de bătrâni copii, de cinici care vînd sau îşi vînd vieţile. Pentru că avem în spate un fundal constant, indestructibil, de care tot fugim, găsim soluţii să scăpăm, dar care e acolo, fără urmă de îndoială şi fără să facă parte din noi. Ne apare cu toată forţa cînd ne trezim fără iubiţi, fără bani, fără încredere, fără un picior în Marsilia, fără.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Zi şi tu ceva! :)