Spre uimirea mea, din întâmplare, am găsit această carte (pe care îmi doresc să o citesc de ceva vreme) la biblioteca din oraşul meu. Ascunsă bine sau cel puţin aşezată în rafturile joase am observat-o cu greu şi nu îmi venea să cred că e acolo.
E o carte relativ nouă şi foarte nouă dacă e să mă raportez la întârzierea cu care ajung cărţile la biblioteca de la care mă aprovizionez.
Bineînţeles că am citit-o cu sufletul la gură. Recunosc că am fost un pic reticentă la începutul cărţii, am sperat că povestirile nu sunt toate lungite şi hiper-explicate cu clişeele de rigoare. Nu a fost aşa. Odată intrată sub cupola "protectoare" a comunismului, întâmplările au început să curgă , ca spuse de o singură gură, pe mai multe voci.
La fel ca în romanul omonim a lui Alexandre Jardin, fiecare femeie este un roman, pot spune că am simţit unicitatea fiecărei povestiri uitând uneori că mă aflu în faţa unor mărturii, nu a unei imaginaţii creatoare. Femeile au dat dovadă de ingeniozitate, de curaj şi forţă bărbătescă reuşind să străbată câmpul minat în care trăiau, cu "răni" minore. Emoţionante, amuzante pline de suspans, fiecare din cele 17 povestiri demonstreză că viaţa nu numai că bate filmul , dar bate şi literatura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Zi şi tu ceva! :)