sâmbătă, 3 decembrie 2011

Plânsul lui Nietzsche - Irvin D. Yalom

    Aș vrea să încep prin a spune că îmi pare nespus de rău că am terminat de citit această carte. Am lungit cât am putut de mult ultimele pagini și am luat pauze când simțeam că devorez fiecare cuvânt, dar tot nu am reușit să mă opresc.
Despre carte am aflat anul trecut , când a apărut reeditarea de la Humanitas și mi-a atras atenția în primul rând datorită titlului (pentru care am aflat că ar trebui să îi mulțumim soției autorului) , dar mai important, datorită profesiei scriitorului - psihoterapeut.
M-am așteptat la o analiza credibilă, plină de semnificații, explicații ale unor fenomene psihice, ale sentimentelor în legătură cu amintirile omului și pot spune că mi-a depășit orice așteptări.
Nu știam mare lucru despre Nietzsche anul trecut , însă, influențată de lecția de la filosofie și de eseul despre sensul vieții pe care a trebuit să îl concep , m-am familiarizat într-o oarecare măsură cu filosoful înverșunat, dar măcinat de boală.
După cum explică și autorul în finalul cărții, firul povestirii din ”Plânsul lui Nietzsche”, se bazează pe unele evenimente reale , însă este o ficțiune. Unele scrisori citate sunt reale, personajele au existat si au avut contact între ele , cu mici excepții , așadar cititorul poate avea impresia unei realități cu ajutorul unui mic efort de imaginației.
Pe scurt , acțiunea se petrece în 1882 și îi are ca personaje principale pe Friedrich Nietzsche și pe faimosul medic Josef Breuer , care încearcă să se vindece reciproc de aceeași ”boală” - disperarea.
 Mai apar Lou Salome - ”capul răutăților” în roman  , Sigmund Freud - prieten și discipol al lui Breuer și mulți alții.
Scriitura este palpitantă , emoționantă și plină de detalii importante care fac trimiteri către scriitura lui Nietzsche de până la 1882.
Nu aș vrea să mai dezvălui altceva despre acțiunea cărții pentru că i-aș strica savoarea și posibilii cititori și-ar pierde entuziasmul descoperirii.

Cărți ale aceluiași  autor pe care doresc să le citesc : ”Minciuni pe canapea”  și Soluția Schopenhauer.
Pentru cei interesați există și un film : When Nietzsche Wept (2007) , pe care însă nu vi-l recomand. E lipsit de profunzime, trece cu atâta superficialitate peste detalii încât nu poate fi decât un film de mâna a doua. Nu vă deranjați să vedeți filmul dacă ați citit cartea. Nu merită.

Pentru crearea unui ambient propice lecturii , mi-am editat un mic ajutor , pentru cei interesați (pentru o mai bună calitate a fotografiilor , le puteți căuta, separat, legate de numele fiecărui personaj) :


Legendă (de la stânga la dreapta )
-Nietzsche, Paul Ree , Lou Salome
- Lou Salome
-Anna O.
-Anna O.
-J.Breuer
-Freud
-Nietzsche
-Paul Ree
Unele imagini apar descrise și în carte , iar altele ajută la imaginarea unor scene.

Spor și o seară plăcută în compania cărților care vă înconjoară !