Gemenii - Mircea Cărtărecu

(Acest pasaj este din jurnalul meu  - 15 martie 2009 - )




În „Gemenii” sunt prezente diferite teme :dragostea – obsesie, nebunia, izolarea şi moartea .
În începutul cărţii, Andrei , personajul principal, este un copil sociabil şi se înţelege bine cu Marcela . O fată murdară, care umbla mai mult dezbrăcată şi alături de care s-a explorat pentru prima dată . Crescând, ajuns într-o tabără , sentimentele sale pentru sexul feminin se schimbă radical şi începe să îi dispreţuiască pe cei care aveau legături cu fetele. Devine rivalul lui Traian , un băiat mai ciudăţel cu un vocabular de „om mare”, creându-şi reciproc probleme. Andrei sfârşeşte prin a se îndrăgosti de prietena lui Traian, Livia. Motivul taberei , în care se petrece tranziţia în spiritul copilului, apare şi în „Travesti” , si acolo Cărtărescu îşi trece personajul prin „tabăra de tranziţie”.
Andrei devine în continuare paranoic şi se retrage în sine izolându-se , citind şi scriind un jurnal.În şcoala generală se îndrăgosteşte de Lili, cea mai dezvoltată dintre fete, o fată frumoasă , nu prea deşteaptă , dar care nu „neglija şcoala”. O găseşte fascinantă de naturală  în timpul unei ore de biologie, scoasă la lecţie împreună cu încă doi băieţi, la lecţia despre reproducerea la om, este singura care are curajul sa spună lecţia fără timiditate , sigură pe ceea ce spune.
Observând tipul de fete alese de Andrei, observ că tinde spre neobişnuit , respingând cu toată fiinţa sa, banalul.
Astfel încât în liceu se îndrăgosteşte de Gina . Fata cea mai vorbăreaţă şi cea mai dezinvoltă , cea mai invidiată , o pasionată de poezie  care era atrasă la rândul ei de Andrei.
Cei doi trăiesc o poveste de dragoste ce poate fi numită oricum, numai obişnuită nu. Finalul m-a lăsat fără cuvinte şi fără răsuflare. Jos pălăria în faţa lui Mircea Cărtărescu.
Am uitat să menţionez că în timp ce sorbeam cu nerăbdare ultimele 20 de pagini, una dintre colegele mele a pornit o melodie pe telefon.
Nu ar fi fost o problemă , căci şi eu obişnuiesc să ascult muzică des , însă melodia era , din păcate , o manea. Cărtărescu citit pe manele. Am ales să mă abţin, înghiţind cu greu cuvintele ce simţeam cum  îmi sufocau pieptul , înnodându-se în stomac. Am încercat să mă cufund în sunetul literelor şi în imaginile ce mi se formau pe retina creând o realitate paralelă cu cea în care mă aflam .