Am fost foarte surinsă când am citit că autoarea este actriţă la teatrul Odeon. M-am gândit c-am pus mâna pe-o carte bună bună.
Şi da, aşteptările mele n-au fost dezamăgite!
În primă etapă, este tare dureroasă la lecturat. Dacă nu eşti obişnuit cu propoziţii luuuungi, fără semne de punctuaţie, cu dialog fără ghilimele sau linii de dialog, mintea-ţi va fi făcută praf cu repeziciune şi vei arunca volumul cât colo.
N-am renunţat nicioadată la o lectură şi poate tocmai de aceea m-am gândit ă merg mai departe. Bine am făcut!
Trecând şi printr-o perioadă de izolare, dedicaţia de la începutul cărţii ("Prietenilor mei") m-a pus forţat într-un colţ, pe gânduri.
Uite câteva citate, ca să vă puteţi face o idee. :)
"Sunt mică şi stau în cur pe vad pe o movilă de leuştean uscat. Ciorile fură nuci şi le smulg din cioc în aer, grădina e pilnă de verdeaţă cu viaţă, doar foşnet de toamnă în uscăciune. Sunt transparentă şi poroasă şi se citeşte din mine, cuvintele simt nevoia să iasă si să se exprime într-o nevoie dureroasă de a exista. Când va fi mai uşor de respirat aerul fără tutun? Când va fi fiecare pas mai uşor de făcut fără gânduri, doar aici, acum? Încep să mă încetinesc, simt în mine un surâs amar, o melancolie care se alimentează din ea, sunt o babă pitică şi o fetiţă în cur pe răzor pe o movilă de leuştean uscat. O lume pervertită şi hibridă, canceroasă, cu excrescenţe mutante în care realitatea e ruptă de substanţă şi nu mai înseamnă nimic."
"Nimic de învăţat din dragoste, vorbe care vin din cu totul altă direcţie, vorbe pe care le aştepţi de mult, vorbe care îţi pierd sufletul şi el ştie, vorbe pe care le aştepţi şi pe care vrei să le mai asculţi cu toată pierderea ta, vorbe care vin prea târziu, când sufletul s-a liniştit, vorbe care vin prea târziu, când sufletul e rece, indiferent ca o pisică, vorbe care te fac să cumperi din supermarket, cu pungi, brânză de vaci, stafide, esenţă de lămâie, pentru clătite…"
"O lume pe care mi-o smulg cu mâinile din cap şi o arunc moartă, pulsândă încă şi cu voinţă, o lume a stresului, a alienării şi a cuvintelor neterminate şi a şuvoaielor de cuvinte ca un suc de mere fără mere, verde ca guşterii, anormală, nenaturală şi crescută fără rădăcină, lume licheni, lume parazită ce se hrăneşte ca vampirii, buba în cuvinte ce se cheamă batjocură, privire urâtă şi rea care te încarcă cu desagii fără să te cunoască. În miros de tămâie mă curăţ şi-n miros de frunze arse, în foşnet de ţelină verde şi în vocile părinţilor mei şi-n lătratul câinelui meu pe care ajunsesem să-l urăsc în zahărul roşu din sfecla de zahăr de sub pielea crăpată, grasă, ca un picior de purcel înfipt în pământ, mă înalţ, mă regenerez, mă oţelesc, mă limpezesc în numele prietenilor mei şi al Tatălui vă fut pe toţi din zâmbetul bunicii mele."
Hai la citit! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Zi şi tu ceva! :)