SONI.a

Voi fi scurtă.

M-a atras coperta. Mult negru. Şi-o chelie.

Carte dureroasă. Plină de umor ce provoacă dureri de mijloc, lacrimi, erotism, optimism sec. Îţi dă palme şi te aduce fără să vrea la realitatea de căcăt în care ne târâim pentru... dracu mai ştie cât timp. Tot ce-i trebuie unui om absent(a.k.a. subsemnata) să se retragă în propria fiinţă pentru o perioadă nedeterminată.

Te învaţă să trăieşti momentul, să-ţi bagi tot ce ai în bun simţ şi responsabilitate şi să te arunci cu capul înainte în zidul de beton. Te umple de tot ce nu ai în momentul lecturii. Pe mine mă satisface.

Hai la citit!:) Eu îmi iau nişte Cola şi mă închid în cameră. Am treabă.

Nu sunt eroina

O carte pe care am citit-o cu ceva vreme in urma dar despre care nu am reusit pana acum sa va vorbesc. Cartea este scrisa de Noelle Henry si incepe cu o prezentare a perioadei interbelice, iar apoi este descrisa povestea de dragoste dintre o tanara frantuzoaica si un colonel german. Povestea incepe din ziua in care fata si mama ei au fost obligate sa-l gazduiasca pe german, pentru ca femeile casei ii urau pe germani mai ales fiindca tatal fetei fusese ucis de acestia fiind considerat spion. Incet incet fata descopera calitatile colonelului, acesta era un foarte bun pianist printre altele. Povestea dntre cei doi este descoperita de unchiul fetei, care o iubea in secaret, acesta incearca sa-l impuste pe colonel dar cea ucisa este fata. Ea a trecut ca fiind o eroina in fata francezilor, dar adevarul despre moartea sa nu-l stiua decat unchiul fetei si ordonanta coloneluli, care pastra jurnalul fetei.
Acum ca v-am spus vreo doua despre carte : Inainte la citit, mars!