Privind viata de Garabet Ibraileanu

Uite ceva ce mie mi-a placut, fara actiune, poveste sau orice are legatura cu o carte. Sunt doar cugetarile cuiva despre viata spuse haios si inteligent.Iata si o mostra ca sa ma credeti pe cuvant iar apoi ar fi dragut sa cautati si voi cartea si sa o cititi poate va ajuta sa priviti viata:" De cata impertinenta dai dovada cand imi spui ca mane la ora cutare ai sa vii negresit la mine, parca tu ai cunoaste intreaga cauzalitate universala ca sa stii ca mane ai sa mai fii in viata" ; am citat din "Privind viata" de Garabet Ibaileanu, mai cunoscut fiind poate din pricina romanului sau "Adela", roman digerabil dar pe care nu vi-l recomand . Pe scurt un om trecut de a doua tinerete se indragosteste de o fatuca ce are in jur de 20. Subiectul este si acum unul de actualitate; poate ca si din aceasta cauza eu nu l-am prea inghitit.Insa revenind la cugetari ele chiar sunt numai bune de citit.

P.S. Imi cer scuze ca am lipsit de pe blog in ultima vreme!

Băieţi de gaşcă - Dan Lungu

Fiind un volum de proză scurtă am considerat necesară abordarea fiecărui text separat,în câteva idei să nu plictisesc, aşa că iată-le:

• De vorbă cu Şopron - ludică, despre imaginaţie şi realitatea copilului. O fetiţă care ştie diferenţa dintre o zi de salariu şi sărăcie, îşi conduce prietenul imaginar prin universul ei plin de înţelesuri. Magia se destramă la venirea mamei...
• Părul contează enorm - pornită de la replica Silviei, sau Nena, această povestire este deopotrivă tragică şi comică. Se bazează pe o prietenie originară din copilărie şi este prezentată prin vocea obiectivă, auctorială care le supraveghează destinele. Laura, cealaltă jumătate a cuplului de prietene , nu are mâini, dar reprezintă trunchiul susţine ambele vieţi. 
• Dacă legea gravitaţiei.. - O prietenie, mai adevărată în copilărie ce devine o simulare mai târziu. Stimulaţi de mamele care le povestesc detalii despre viaţa celuilalt, reuşesc să păstreze o legătură indirectă.Rolurile din copilărie sunt inversate "proscrisul" devine "popularul" şi viceversa. În final este sugerată o demonstraţie a principiului : "totul se plăteşte în viaţă".
• Un sfat prietenesc  - Dilema unei profesoare de filosofie care primeşte vizita unui fost elev bântuit de responsabilitatea unei decizii. Băiatul are de ales între banii "celei mai grase fete pe care a văzut-o" şi garsoniera înghesuită a părinţilor îngropaţi în datorii şi din cale-afară de suspicioşi. Finalul este ambiguu, dar şi amuzant.
• Nevasta de la ora şapte - nu foarte reuşită din punctul meu de vedere, nu este pe gustul meu.Despre coitul obişnuit de vineri de la ora 7 cu o "nevastă" plătită.
• Dă-mi pace îs transpirată - una dintre preferatele mele. Am o slăbiciune pentru scenele conjugale cu aer erotic şi glumeţ.Replicile lui Sergiu (prietenul prea vorbăreţ) devin un preludiu (un fel de pauză narativă) pentru jocul dintre Sebastian şi Ştefania.Merită citită şi numai pentru că te ţine cu zâmbetul pe buze de la început.   
• Oare astea să fie renumitele prezervative - "urechile ca două pâlnii prin care natura îşi turna cu cruzime dejecţiile sonore". Începutul greoi, dar conţinutul este de un comic bizar, presărat cu descrieri (aproape) poetice, folosite în limita bunului simţ. Am aflat un cuvânt despre care nu ştiam că există, dar care mi-a stârnit curiozitatea destul cât să-l caut în DEX : PULULÁȚIE, pululații, s. f. (Med.) 1. Înmulțire rapidă și abundentă. 2. Producere rapidă de țesuturi morbide. – Din fr. pullulation. 
• Băieţi de gaşcă - multe întâmplări, cu personaje colorate , suficient de incitantă încât să-ţi doreşti o continuare (se pare că În iad toate becurile sunt stinse ar fi o continuare). Hilară atât prin întâmplări cât şi prin limbaj, "Băieţi de gaşcă" se regăseşte (cred) în adolescenţa fiecăruia . Fie că am făcut parte dintr-un grup, am fost Palmolive sau am aspirat la aşa ceva, gaşca există în memoria oricărui adolescent. Cu izul de regret că nu am folosit replici aşa de bune sau că mi-aş fi dorit să aud povestirile istorisite prin gâtlejele din proximitatea mea, pot spune că m-a amuzat teribil.
• Grădina lui Jürgen - o nouă ratare, după părerea mea. O acţiune cam lălăită, fără puncte de interes, destul de neutră şi plată.
• A doua jumătate a zilei - abordează o "problemă" contemporană - ecologia, aici dusă la extrem. În această proză apare, poate ca un model sau doar cu un caracter premonitoriu, protestul scobitorilor. Atât de asemănător cu manifestaţiile care au avut loc la pompele de benzină de la noi, putând fi adunate sub numele revoluţia metalelor .
• O englezoaică la Paşcani - structurată pe capitole cu titluri obţinute din bucăţi de replici, această proză aş prefera să nu o mai povestesc. Are un farmec nostalgic datorită nomadei stabilită la Iaşi, dar este totodată obiectivă şi reală când se compără cele două lumi.

Ca un cuvât de final pot spune că merită atenţia cititorilor. Eu una m-am convins, aştept să pun mâna pe În iad toate becurile sunt stinse. (am primit-o cadou de ziua mea 20.06)

Poftă la lecturat !

În curs - Băieţi de gaşcă - Dan Lungu

Am câteva consemnări deja, dar prefer să duc până la final cartea înainte să postez ceva.

A.M.R 40 de pagini 

Circul nostru vă prezintă - L.D.Teodorovici

Consemnări : 

- Se pare ca ieri (15.03) am pescuit o carte bună. O proză nuanţată şi adaptabilă.
- Numai bună de o flecăreală de duminică ploioasă sau de călătorie, dar la fel de bună în momentele de inutilitate care ne cuprind pe fiecare, când căutăm o consolare, un motiv de a zâmbi. Pe mine una m-a ţinut cu zâmbetul pe buze aşa că am ataşat-o bagajului zilnic de întreţinut voia bună.
- "Omul-pasăre. Azi nu zboară."
- Ca un făcut, eroul se află , la finalul oricărei intenţii  ratate , la masă cu alte două destine, la fel de defecte ca al lui.
- Atribuirea anonimităţii personajelor sale, le transformă pe acestea în personaje-tip, diferenţiindu-se prin detalii de comportament/vestimentaţie/limbaj/sex , contribuind astfel la caracterul de roman comportamental
- Romanul se încheie paradoxal. în hohote de râs denotând o imensă poftă de viaţă. Îmi imaginez continuare, în care cei doi "clovni trişti" se retrag la unul din barurile mediocre (evocate de erou în rememorarea adolescenţei) la o bere.

Citat din prefaţa cărţii În genul...tinerilor - Steinhardt

Søren Kierkegaard

 "Contrariul păcatului nu este virtutea, contrariul păcatului este libertatea."

Romantic Porno - Florin Piersic Jr.

Nerăbdătoare să văd ce e cu această carte, mă mulţumesc să admir spotul de prezentare (destul de reuşit) :

Raiul găinilor - Dan Lungu

Consemnări pe parcursul lecturii : 

- am râs la povestirea cu moldoveanul (deşi prietenul locuieşte în Iaşi) , mi-a plăcut că au fost transformate în povestiri diferite bancuri
- am rămas cu ochii mari, fixaţi pe rândurile în care era descrisă o scenă dureroasă până în stomac : un bătrân în pijama căutând într-un morman de dărâmături o pereche de chiloţi...
- pe cât de tragice sunt întâmplările, pe atât de pline de haz sunt povestirile lui Mitu care mai înveselesc str. Salcâmilor ce îşi aşteaptă sfârşitul. Un echilibru de acrobat.
- Iniţierea Verei Socoliuc m-a dus cu gândul la basmul în care o mamă de băiat supune unui test, fetele ca să o găsească pe cea potrivită. Le pune să doarmă pe 99 de pături şi perne sub care pune un bob de mazăre. Nu-mi amintesc numele basmului, dar mi-am amintit de el citind.
- o carte dură , adevărată, românească. Tragică şi directă, disecând carnea râncedă a comunismului din care ies mirosuri grele şi vieţi adaptate. Înfăşurată în umorul de supravieţuitor al românului.
- "ziua cap de mort"
- o perspectivă  complexă, cu simţuiri ascuţite , aruncând un val obiectiv asupra vieţii cu toate bizareriile ei

Sînt o babă comunistă - Dan Lungu

Ce m-a atras şi am considerat original : Jocul imaginativ al autorului , în care Tovarăşul Ceauşescu se plimbă , transformat în muscă , verificând rapoartele atât de favorabile care îi erau prezentate.
În rest, am zâmbit, m-am înfiorat şi o consider pe Emilia reprezentanta (atât de actuală) a celor care îşi doresc revenirea la comunism.


Lectură uşoară !

Ne-am cam lenevit

Am citit, am scris (intr-o agendă) , dar parcă tastatura nu mi s-a legat deloc de mâini zilele astea. Pot să mă scuz spunând că am avut o stare bolnăvicioasă şi lucrari la şcoală, dar n-am s-o fac. Cert e că astăzi, împinsă de paginile care se tot adună nerăbdătoare să fie publicate, am hotărât să-mi trag cana de cafea aproape şi să scriu.
Deci, asta e,scriu !

L-am descoperit pe Dan Lungu şi acum ....

După ce am citit Sînt o babă comunistă , Raiul găinilor , (în curs) Băieţi de gaşcă, am descoperit un clip cu autorul mai sus menţiontat, care citeşte un fragment din Cum să uiţi o femeie (adăugată pe lista de citit).
Vă invit să îl savuraţi !

(Mi-am amintit, nu demult, când am auzit menţionat numele lui Dan Lungu, mai exact unde l-am citit. Frumoasele străine - Mircea Cărtărescu, mi-am notat conştiincioasă numele cu promisiunea că îl voi căuta ! )

Marfă nouă.(Partea a doua.)

2. Rendez-vous de Christine Angot.

"Un roman excelent, puternic, periculos, ciudat..." PHILLIPE SOLLERS

"Rendez-vous este o carte in care ni se ofera totul, desi protagonistii ei par a pierde, in acelasi timp, totul: Christine (scriitoare) si Éric (actor-personaj in textul unei scriitoare) traiesc un lung rendez-vous ratat, dar cu atat mai fascinant. O carte atat pentru cei pasionati de povesti de dragoste disecate pana in cele mai mici detalii, cat si pentru iubitorii de rafinamente textuale si intertextuale." MARIEVA IONESCU

"Rendez-vous reprezinta o reusita pentru ca este in intregime modern (prin scriitura si farmec) si in intregime clasic (prin personaje si tema). Oare poate cineva sa iubeasca (si sa se stie iubit) fara sa aiba incredere? Poate cineva sa fie iubit (si sa iubeasca pana la moarte) fara sa stie? Rendez-vous este o carte despre barbati si femei. Un meci de box fara lovituri. Un record mondial fara victorie finala." JOURNAL DU DIMANCHE

Marfă nouă.

1. Proscrisul de Sadie Jones.

Am văzut-o în mâna unei colege şi-am tot uitat să mi-o procur de la bibliotecă.

Acum mi-am reamintit de ea şi am trecut-o pe lista priorităţilor.

Comparat cu Ispăşire de Ian McEwan şi Rămăşiţele zilei de Kazuo Ishiguro, purtând ecouri din filmele cult ale anilor ’50, Rebel fără cauză (cu James Dean) şi Sălbaticul (cu Marlon Brando), Proscrisul este un roman plin de pasiune şi de suspans despre cei care încalcă regulile şi cei care le respectă.

„Un roman elegant, subtil şi obsesiv care mi-a rămas în minte mult timp după ce l-am terminat. Sadie Jones are o carieră lungă înaintea sa.” Tracy Chevalier

„Jones descrie atmosfera opresivă a anilor ’50 cu o claritate înspăimântătoare şi ameninţătoare… Iată o impresionantă voce nouă!” Observer.

Gabriel Liiceanu- CE NE FACEM CU CALUL NEGRU?

CE NE FACEM CU CALUL NEGRU? - DESPRE CADEREA IN TRUP, DRAGOSTE SI IPOCRIZIE
Am tot auzit fragmente din această carte la radioul Guerrilla şi mi-a atras atenţia. Am găsit-o şi la un preţ destul de bun pentru doritori aici.   Este un audiobook aşa că pregătiţi-vă să savuraţi dublu efectul cărţii. 
Poftă mare la ascultat ! 

Proiectul „Fenomenul Piteşti”

Bihor, Oradea. Joi 17 Martie 2011 17:00
Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai”

Triplă lansare

Evenimentul constă într-o triplă lansare: volumul monografic „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate” (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită), semnat de istoricul orădean Alin Mureşan; documentarul „Demascarea”, în regia lui Nicolae Mărgineanu şi site-ul www.fenomenulpitesti.ro. Toate cele trei componente tratează una dintre cele mai inumane acţiuni din istoria recentă, aşa numita „reeducare prin tortură”, care s-a desfăşurat în penitenciarul Piteşti în perioada 1949-1951. La lansare vor participa istoricii Gabriel Moisa, Corneliu Crăciun şi Alin Mureşan. Cei interesaţi vor putea achiziţiona cartea, filmul sau pachete carte+film la preţuri promoţionale. Intrarea este liberă. 

Sursa

Pentru cei care au ratat cartea ieri, în Iaşi ...

Lansare carte - Dan Lungu Joi, 17 martie 2011 la Shopping City

Detalii:

Lansare carte - Dan Lungu Joi, 17 martie 2011 la Shopping City, ora 17:00 Shopping City Suceava te invită la lansarea cărții În iad toate becurile sunt arse de Dan Lungu. Cartea va fi prezentată de Prof. Elena-Brânduşa Steiciuc. Dan Lungu, va oferi celor prezenţi autografe şi pe celelalte cărţi ale sale: “Raiul găinilor”, “Sunt o babă comunistă!” şi “Cum să uiţi o femeie”. Primii cumpărători din seara lansării vor primi cadou materiale promoţionale. Evenimentul va începe la ora 17.00 în City Gallery. Sursa

De prin ţară, adunări cu gust de carte !

TÂRGUL INTERNAŢIONAL DE CARTE ŞI MUZICĂ 2011 - EDIŢIA A VIII-A  24-03-2011 Ora: 10:00  Proiectul cultural Târgul Internaţional de Carte şi Muzică 2011 - ediţia a VIII-a va avea loc în perioada 24 - 27 martie, în Aula Sergiu T. Chiriacescu a Universităţii Transilvania din Braşov.

"Târgul Internaţional de Carte şi Muzică" Braşov, ediţia a opta, 24 - 27 martie 2011, continuă o tradiţie inaugurată în 2003, reunind cu succes edituri, case de discuri şi artişti din întreaga ţară. Calitatea standurilor expoziţionale, ofertele bogate de carte, muzică, produse multimedia şi preţurile promoţionale au atras în fiecare an peste 10.000 de vizitatori din judeţul Braşov, dar şi din întreaga ţară. Efortul colectiv al tuturor colaboratorilor asigură spiritul festiv şi primitor, în care cartea şi muzica merită să fie celebrate: pe toată durata târgului au loc numeroase lansări, sesiuni de autografe, mese rotunde, expoziţii de artă, precum şi recitaluri de excepţie. Scopul târgului este de a facilita accesul cititorilor braşoveni şi al iubitorilor de muzică la oferta editorială de carte şi muzică, de a crea oportunităţi pentru editorii, autorii şi artiştii braşoveni de a încheia parteneriate care să aducă valorile literare şi artistice locale în atenţia publicului, la nivel naţional. De asemenea, prin acţiunile conexe din cadrul acestui eveniment cu ecou în peisajul cultural al regiunii, organizatorii promovează valorile cultural-artistice tradiţionale. Prin participările reprezentanţilor oraşelor înfrăţite cu Municipiul Braşov s-a urmărit familiarizarea publicului braşovean cu tradiţiile, obiceiurile şi datinile invitaţilor din străinătate, precum şi promovarea valorilor cultural-artistice locale la nivel internaţional. Ediţia din acest an va celebra aniversarea a două decenii de existenţă a firmei Libris, iniţiatorul acestui proiect şi gazda tradiţională a celor mai importante evenimente cultural-literare din Braşov. SURSA Să sperăm că se vor alătura cât mai mulţi, care să ne reprezinte pe noi, cei care nu vom fi acolo.

Fuziune. [Sectiunea CUVINTE DE DAT.]

Obişnuiam să-mi fumez ţigările în acelaşi loc, o dată pe săptămână.

Acolo mereu era Ea.

Habar n-aveam care era numele ei sau din care cer picase.

Mă fascina părul ei portocaliu. Acel portocaliu ce părea extrem de natural.

Şi Ea fuma.

Dar mult mai elegant şi elevat decât mine.

Se vedea că este bine-crescută, cu bun gust şi genul uşor fandosit cu o doză destulă de sictir în unele gesturi.

Eu eram o bădărană în faţa ei.

Făcea cercuri mari şi pline din fumul pe care-l trăgea.

Plămânii ei trebuie să fi fost mai praf decât ai mei.

Pantofii bărbăteşti, pantalonii scurţi ce-mi permiteau să trag un ochi spre fesele ei şi pălăria neagră aşezată neglijent în vârful capului, completau imaginea Tipei.

Nu-mi aduc aminte să o fi văzut vreodată cu cineva.

Stătea mereu în acelasi loc, la colţul opus al blocului pe care eu îl sprijineam fumându-mi minutele.

Acolo traficul a fost mereu leneş şi de multe ori concentrarea mea asupra Ei era întreruptă de înjurături idioate ale şoferilor şi mai idioţi care n-aveau loc în traficul ăla dureros de împuţit.

Astăzi n-a mai fost în colţ.

Hm, era prima dată.

Mi-am zis că-i doar o coincidenţă stupidă şi că ar fi timpul să mi-o cam scot din minte.

În fond, nu era nici prima, nici ultima femeie care-mi ocupase viaţa pentru o perioadă.

Mi-am fumat ţigara mult mai repede decât aş fi făcut-o în mod normal.

Am călcat peste chiştoc şi l-am lăsat să lâncezească în colţ.

Când eram pe punctul de a traversa, am zărit un căpsor portocaliu, descoperit, urmat de un trup firav, cu trăsături uşor masive, acoperit într-o rochie de in albastră. 'Albastrul calmează', mi-am spus.

Hm, Tipa-mi părea cunoscută pe retină şi n-a trecut mult până să realizez că-i exact făptură pe care începusem s-o 'vânez' cu privirea de ceva vreme.

Ultima imagine cu ea însufleţită mi-o am atunci când mă săgeta cu privirea de pe partea opusă a şoselei.

Am auzit şi-un scârţâit de roţi în depărtare, dar nu-mi aduc aminte dacă venea din stânga sau din dreapta mea.

Aveam în minte-mi propriul scop şi doream să merg în sfârşit la ea să-i spun cât de frumoasă este.

Păşeam apăsat spre ea încercând să traversez nenorocita aia de stradă.

'Hei, ai grijă!', mi-a spus de pe partea opusă şi-am văzut-o alergând spre mine.

Îi auzeam sandele cum izbeau sacadat cimentul, apoi am simţit că-s împinsă cu brutalitate în direcţia din care venisem, urmând ca asfaltul să-mi sprijine coloana şi capul.

A urmat un zgomot surd, izbit, care m-a ridicat brusc în capul oaselor.

EA zăcea inertă pe asfalt, într-o baltă de sânge, iar rochia-i albastră începea să se-nroşească.

La nici jumătate de metru stătea o maşină de capacitate mare, roşie, care sigur costa mai mult decât oraţul ăsta împuţit în care mă-nvârt.

Sângele fetei se prelingea pe capota bolidului de culoare roşie sub privirile trecătorilor mult prea grăbiţi.

A mai durat o secundă pentru ca bolidul să dea înapoi şi să demareze în trombă, cu scârţăiturile de rigoare, în direcţia opusă, lăsându-mi făptura fără suflare pe asfalt, în rochia-i cândva albastră.

Tabloul (secţiunea CUVINTE DE DAT)

Pe luciul apei plutesc ambalaje colorate şi frunze. Nu-mi pot lua ochii de la o sticla  de CI-CO, pare veche..cam de 20 de ani.Acum avem Cola, Fanta, Sprite, Mirinda şi ce-o mai fi.
Am venit cu prietena mea  la grădina ei de zarzavaturi. Printre tufele crescute anapoda lângă pârâu, rochia îi iese în evidenţă ca o nepotrvire stângace. Întotdeauna poartă rochii, mi-a spus că aşa trebuie să arate o femeie.
E nemăritată şi îşi îngrijeşte tatăl, fost miner pensionat pe caz de boală.
Când se apleacă sau se ghemuieşte ca să culeagă castraveţi, îşi adună rochia între picioare.Are pulpe groase şi glezne subţiri de balerină. Spatele i se unduieşte în bătaia razelor ca nisipul din deşert.
Întoarce capul şi mă vede cum o privesc.Zâmbeşte. Un zâmbet pe care îl oferă mamele ca răspuns la întrebarea :  de unde vin copii ? Nu am văzut-o niciodată cu părul desfăcut, încă.
Dar am ghicit mereu în zulufii arămii purtaţi după ureche, că ar avea părul creţ sau cel puţin ondulat. Urechile mici şi negăurite, sunt singurul semn de copilărie rămas in femeia cu forme perfecte.
Încă mă priveşte. Se ridică şi îşi şterge cu dosul palmei, fruntea. Coşul e deja plin, semn că se apropie plecarea. Îmi face semn şi eu mă ridic greu, trădată de picioarele-mi amorţite.Când ajung în dreptul ei , îmi asează o mână pe după umeri.

Femeia

E înaltă, iar capul meu nu îi ajunge decât până la sâni.Are palma atât de caldă.Ridic privirea şi întâlnesc mugurele întărit sub rochia de vară. Întorc ruşinată capul, dar ea mă observă : "O să ai şi tu când ai să creşti !"şi zâmbeşte în acelaşi fel, protector.
A fost utima dată când mi-a vorbit.
Peste câteva zile am văzut-o de la fereastră, aplecată peste geamul unei maşini. Avea la picioare o valiză de lemn învechită. şi purta o rochie verde închis, ce i se zbătea la glezne agitată de vânt.După câteva minute a deschis portbagajul şi şi-a aruncat valiza înăuntru.
A urcat pe locul din dreapta şoferului apoi şi-a desfăcut părul.
Era aşa cum mi-l imaginasem,arămiu cu bucle mari şi sfidătoar. Arăta ca o domnişoară de oraş. Pentru câteva secunde am avut impresia că m-a privit,apoi maşina a plecat cu un hurdugănit, lăsând în urmă un fum gros.
N-am mai auzit nimic de ea.
 Mama spunea că s-ar fi mutat la oraş cu un băiat din satul vecin.
Peste câţiva ani, vizitam galeria unde îşi expusese tablourile un bun prieten. Nu voiam să fiu acolo aşa că mă plimbam plictisită pe coridoarele luminate difuz.
Acolo,sub o lampă cu lumină aurie, am revăzut ultima imagine ce îmi rămăsese din copilărie.Fata de lângă maşina roşie. Aşa cum fusese întotdeauna, un cordon între mine şi satul în care crescusem.
Am cumpărat tabloul, bineînţeles. Trei ani l-am cărat după mine, ca un trecut de care nu poţi să scapi, fiind studentă şi chiriaşă. Până la urmă l-am abandonat în casa unor bătrâni care mă considerau fata lor , agăţând de el şi copilăria mea.
Libertatea pură şi tăioasă, pe care o simţisem când am văzut părul desfăcut al fetei, n-am mai întâlnit-o niciodată. S-a stins ca ultima lampă din galeria de artă, lăsând în urmă o clipă de căldură plăcută.
Acum am 30 de ani şi 2 copii. Tânjesc uneori după tabloul abandonat pe peretele înflorat al bătrânilor şi mă întreb ce s-a ales de el.

Hihihihi Marfă tocmai bună de tras pe ochi.

Am dat de acest roman pe un blog al unui necunoscut. M-a atras tare titlul si am dat un bine-cunoscut search pe atotştiutorul Google. Iată ce am găsit şi ce m-a făcut să-mi doresc din ce în ce mai intens să treacă noaptea asta mai repede să ma pot înfiinţa mâine la bibliotecă să-mi fac plinul cu ceva bun de lecturat pentru următoarele insomnii ce se anunţă.

"Ea îmi scrie mereu, dar eu nu-i răspund. Nu i-am răspuns niciodată. Nu pot. Ultima dată m-a ameninţat : „Dacă nu-mi scrii, nu mai aştepta poşta". Şi se va ţine de cuvînt. Ştiu, presimt. Dar nu pot ; mi-e imposibil să scriu o scrisoare de dragoste. Ei însă nu-i pot explica asta. Nu vreau să cunoască motivul. Şi nici nu m-ar înţelege. Nimeni nu mă poate înţelege. Mie însumi îmi vine greu să mă înţeleg, să-mi explic cum, odată cu scurgerea anilor, în loc să se şteargă, să-şi piardă conturul, imaginea halucinantă a scrisorilor de dragoste spînzurate devine tot mai vie ; le văd zbătîndu-se în vînt, paralizîndu-mi şi mîna şi gîndul şi sufletul ori de cîte ori m-aşez să-i scriu.

Au trecut cinci ani. Da, chiar acum, în aprilie, se împlinesc cinci ani, de cînd, tropotind peste gardul de sîrmă ghimpată dărîmat, urlam cît mă ţineau puterile : sînt liber... liiibeeer... Am alergat în neştire prin pădurea care înconjura lagărul şi nu m-am oprit pînă am ieşit din ea. Cînd am zărit prima aşezare omenească, m-am trîntit la pămînt, frînt de oboseală, dar rîzînd şi strigînd fericit : sînt liber... liiibeeer... Am stat aşa, privind spre cer, aproape o oră, pînă am prins noi puteri, apoi am pornit încet, cu paşi egali, spre casele ce se înşirau la orizont.

Însă în noaptea aceea şi, mai ales, în zilele care au urmat, mi-am dat seama că zadarnic fugisem de lagăr din prima clipă a eliberării şi zadarnic voi continua să fug de el toată viaţa, de amintirea lui nu voi scăpa. M-am hotărat acele prime zile şi nopţi de după eliberare, să lupt cu mine însumi pentru a mă elibera de obsesia amintirilor, de coşmaruri. Mă autoconvingeam : cu

voinţa ..."

Aştept să o diger în tihnă ş-apoi să o pot relata.

Vitali, de Adrian Sângeorzan.

Voi începe fix cu finalul şi voi fi cât mai scurtă: A fost ca o palmă rece aplicată rapid după ceafă. De ce? Ei bine, eu îl vedeam la final mort pe acest Vitali Ahmatov.

Cine-i Vitali?

Un puşti rus, care se pare că bagă în el 'lucruri' despre care mulţi dintre cei de vârsta lui nici n-au auzit.

Deprinzând din familie dragostea dureros de sinceră pentru vodka, tipul s-a gândit că lângă doza zilnică de aburi de alcool ar sta bine şi câteva fumuri de 'marihuana' pe care le împarte cu prietena lui,Tania.

Prietenă este impropriu spus.

Tania este tipa care-i dă voie lui Vitali să-şi adăpostească limba în gura ei şi chiar mâna în chiloţii ei, depinde de cât de multă 'marihuana' reuşeşte Vitali să tragă.

Am trecut pe parcursul acestei cărţulii prin toate stările posibile, unele pe care chiar nu le încercasem de ceva vreme.

Am trecut de la inspiraţie de moment scurt-circuitată rapid, la durere, apoi la uşoare lacrimi, terminand într-o scârbă teribilă [ vezi paginile în care Vitali 'elimină' pur şi simplu zece diamante din el, sau momentul în care Daşenka naşte.]

Vitali este puştiul care se maturizează pe parcursul acestei 'vieţi' în rânduri.

Aş putea chiar spune că'Vitali' a lui Adrian Sângeorzan este chiar un bildungsroman autentic. Este captivant, impresionant, cu doze de umor uşor, doze de greaţă teribile dar şi dureri în locurile pe care nu te gândeai că le deţii.

Este genul de carte pe care nu ştii dacă s-o sorbi dintr-o dată sau s-o laşi la macerat în mâinile tale cât mai multă vreme.

Cert este că merită tot timpul!

Românii e deştepţi - Radu Pavel Gheo (partea a II-a)

Nu m-am putut abţine să nu scriu şi despre partea a doua a cărţii, intitulată :...Clişee literare. 
Dacă prima parte poate fi considerată un ghid (inter)cultural, această a doua parte primeşte o notă de confesional, apropiindu-se de ideea de jurnal(care sper să apară până la urmă, deşi am putut surpinde opinia autorului în capitolul Amintiri necrozate, încă mai sper), putând fi numită fară reţineri Abecedarul tânărului debutant sau a "celor în curs de afirmare". Prin lumea în care te aruncă dorinţa sau curajul (uneori nesăbuit) de a mai scrie ceva, ai nevoie de o bază, de un început.

Subtilitatea lui R.P.G poate fi uşor reperată în paginile "dedicate" criticilor vechi şi noi. Ipotezele aduse în discuţie de autor sunt cât se poate de adevărate şi dureroase. Pentru a-mi susţine opinia aş vrea să ofer un exemplu, referindu-mă la problema spaţiului din revistele literare. După cum spune R.P.G şi cum poate observa oricine a deschis o revistă de acest gen în ultima vreme, paginile sunt ticsite de eseuri,critică, "articole de opinie sau pur informative". În detrimentul prozei sau poeziei româneşti, despre care autorul afirmă cât se poate de adevărat :    "(..) fiindcă o cronică, oricît de bine ar fi scrisă, nu înlocuieşte creaţia propriuzisă".

Aş vrea, totuşi , să nu rămânem în dezamăgire şi să spun câteva vorbe despre capitolul Memoriile unui amant(..).
M-a fermecat întru totul nonşalanţa cu care R.P.G vorbeşte despre iubitele lui. Nu, nu s-a transformat în Don Juan peste noapte, ci doar şi-a exprimat amorul platonic, atât de frumos colorat, pentru revistele sau ziarele pe care le citeşte. S-a scuzat ca fiind prea subiectiv, dar a pornit cu jovialitatea-i specifică, într-o misiune. Aceea de a îmbrăca în straie cetăţeneşti, frumoasele doamne şi domnişoare literare.

Fără să fac aluzie la amorul în 3, mărturisesc că am cunoscut şi eu două dintre doamnele îndrăgite de autor: România Literară şi Dilema Veche, însă au fost mai mult aventuri de câteva ediţii. Pe R.L am cunoscut-o în Gara de nord , din Bucureşti fiind singura publicaţie ce mi-a atras atenţia şi pe care m-am îndurat să dau câţiva lei.
Mi-a ţinut de urât la o cafea, timp de vreo 2 ore între rapidul de Iaşi şi acceleratul de Tg-Jiu. De atunci (primul număr din 2011), o caut mereu cu înfrigurare pe tarabele gării din Bucureşti, unde o întâlnesc mereu aşteptându-mă ca o iubire veche şi cuminte. (În Tg-Jiu nu am reuţit să o găsesc deloc). Dilema veche mi-a fost prezentată îndeaproape de Dl.Păunescu (profesorul de religie), în mâinile căruia mi-a fost permis să mă delectez cu articolele tinereşti şi vii.

Gheoland

Iată că m-a stârnit povestirea lui R.P.G şi m-am întins în cuvinte mai mult decât ar fi trebuit.

În speranţa că nu am spus prea multe (sau prea puţine) vă doresc să vă bucuraţi de lectură, iar pentru cei care au citit-o deja aşteptăm opinii.

Poftă bună la lecturat !

"Titus Andronicus"

Ultima carte citita….tragedia”Titus Andronicus” a lui Shakespeare. Stiu ca eu ar trebui sa va vorbesc despre carte dar prefer sa cititi pe net aici subiectul piesei pentru ca nu excelez in a face rezumate. Sperand ca ati citit rezumatul as vrea sa spun ca am fost uimita cand am citit despre piesa si am vazut ca a fost scrisa inaintea tragediei shakespeariene “Hamlet” Care prezinta un subiect oarecum asemanator dar este mai putin violent. Ma hazardez sa spun ca “Titus Andronicus” e un “Hamlet” intors , aici tatal isi razbuna copiii.Regret ca nu am vazut si o ecaranizare a piesei(trebuie sa recunosc ca azi m-am gandit la asta) dar daca eram intr-un fel speriata de violenta citita probabil daca as fi vazut imaginile, transpuse artistic, bineinteles, nervii mei ar fi cedat (completand aici prezentarea mea , sunt destul de firava si trupeste dar si psihic) .  Astept sa cititi si va va spuneti parerea , sa ma contraziceti sau sa ma sustineti .

    Sa aveti pofta la lecturat!

Tema secţiunii CUVINTE DE DAT, de luna aceasta este...

Fata de lângă maşina roşie 

Pentru ceva mai multă inspiraţie, câteva imagini : 

Noi secţiuni

După îndelungi bătăi-de-cap,deliberări şi propuneri (desfăşurate cu mine însămi), am hotărât alegerea unor noi secţiuni la care vor participa autorii blogului.

1. Cuvinte de dat - La începutul fiecărei luni se va propune o sintagmă, un citat sau un cuvânt de la care se va pornii în "maratonul" de texte, eseuri , poezii sau ce ne mai trece prin cap,pentru a ne exprima viziunea.


2. Începutul meu cu sfârşitul tău - O practică întâlnită pe blogurile literare, unul dintre autori oferă începutul unui text la care vor adăuga, unul sau mai mulţi autori, o continuare.

Românii e deştepţi - Radu Pavel Gheo

Nu am terminat încă de citit cartea,dar sunt destul de sigură că pot spune câteva cuvinte despre ea.

Adevărurile despre români sunt adesea dureroase şi se spun în şoaptă sau pe fugă. Iată totuşi că mai există scriitori care pot spune adevărul în faţă, aşa cum e el. Naţionalismul exagerat, clişeele mioritice sau opiniile despre globalizare, au dus, se pare şi la ceva bun - o carte.
Frumos închegată, organizată impecabil, pe înţelesul tuturor (celor care vor să înţeleagă), "Românii e deştepţi" reprezintă, în principal un ghid, o hartă rutieră sau turistică demnă de urmat de către străini, dar şi de români.
Înăuntru se pot găsi sfaturi, explicaţii, îndrumări, presărate cu un umorul curat, digerabil şi uşor ironic al lui R.P.G.

Cred că o carte bună este aceea despre care se poate aduce vorba într-o conversaţie şi din care se pot oferii exemple, fără să deviezi de la subiectul iniţial. Un fel de cameleon literar şi social - aşa as descrie cartea aceasta.
Numai bună de citit şi dat mai departe !

Aştept cu nerăbdare să devorez partea a două a cărţii, ce pare mai mult decât interesantă. Iată câteva titluri ce mi-au atras atenţia : Cum se poartă o adevărată polemică ; Un îndreptar de redactare a studiilor literare ;
Proza românească postrevoluţionară, spate în spate cu criticii ei sau Din ciclul "Bolile culturii române contemporane" şi multe altele.

Spor la lecturat !

Pentru mai multe detalii despre autor vizitaţi : Gheoland